Despre carte: 2008 / „Părinții deșertului și soțiile fără vină...” - aceste rânduri ale lui Pușkin sunt dedicate lor, marii asceţi creştini ai secolului al IV-lea, călugări -anhoreţi ai deşertului egiptean. Antonie cel Mare, Pavel din Teba, Macarie din Egipt și Macarie din Alexandria sunt doar cele mai cunoscute nume ale Părinților Deșertului. Ce i-a motivat pe acești oameni? De ce au abandonat familia, proprietatea și modul lor obișnuit de viață și au plecat în deșertul nelocuit? Cum au reușit să creeze o cultură care le-a supraviețuit timp de multe secole și a avut un impact uriaș asupra întregii lumi creștine? Cartea cercetătorului francez, părintele călugăr benedictin Lucien Regnier, care și-a dedicat aproape întreaga viață studiului moștenirii spirituale a Părinților egipteni, nu este în niciun caz doar de interes educațional, mai ales pentru cititorul casnic. Cunoașterea vieții de zi cu zi a călugărilor anahoreți care au trăit în urmă cu o mie și jumătate de ani ne permite să înțelegem ceva din istoria de o mie de ani a Rusiei și a monahismului rus, ale cărui origini se întorc și la isprava spirituală a locuitorilor din desertul egiptean.